Poveste

Am ajuns la tîrg în fine
Dup-un drum de ore bune.
Scotocesc cât pot de bine
Prin clasoare şi albume.

În final găsesc o masă
Cu monezi strălucitoare.
Printre ele, văd pe una
Ce m-atrage foarte tare.

Ce să fac? De-ntreb pe dată,
Vânzătorul o să vadă
Că's atras de-acea monedă
Si la preţ o să mă ardă.

Mă preling atunci spre masă
Cercetez totul agale,
Şi-n final întreb: "Bădie,
Cum dai piesele matale?"

Vânzatoru'şi ştie marfa.
Spune-un preţ de încercare
Ca şi cum ar fi nimica.
Mie, mi se pare mare.

Cu o voce hotărâtă
Dar cu puricii pe cord
Eu îi spun: "Nu face atâta!
Să cădem la un acord."

"De te uiţi în cataloage
Preţul este mult mai mic."
"Ce spui tu?" îmi zice tipul.
"Catalogul e nimic."

"Asta e monedă rară
Şi am luat-o din străini.
Ştii cu cît se vinde afară?
Şi ce preţ ai vrea? Ia zi-mi!"

"Eu aş lua-o la jumate..."
Omul a încremenit.
"Păi cu banii de la tine
Eu nu fac nici un profit."

"Uite scad zece procente.
Asta-i tot ce pot să fac.
Ia-o, dar îmi iei şi astea:
O coroană şi-un pitac."

Două şaibe în plus nu strică
Dacă-mi iau moneda mea.
Totuşi preţu' tot e mare.
"De mai scazi, cred c-o voi lua..."

Când aude astă vorbă
Tipul parcă a luat foc.
"Du-te domne' şi te plimbă.
Nu ţi-o vînd. Ce-s dobitoc?"

"Vrei s-o iei pe o nimica?
Cataloage? Preţuri mici?
Te pricepi tu la monedă?
Fac afaceri cu calici?"

Disperat, plin de sudoare
Nu mă dau dus de la masă.
Şi moneda blestemată
Mi se pare mai frumoasă.

Mă-nvârtesc prin târg o dată
Mă-nvârtesc de două ori,
Pân-ajung din nou în faţa
Mescioarei cu comori

"Hai! Cădem la învoială
Iţi dau preţul ce-am tocmit!"

Mi-am luat moneda rară
Pot să spun că-s fericit.

Şi mai am şi două şaibe
Care nu fac un c...t.
Le voi pune în cutia
De 5 kile de sub pat.


Text preluat de pe http://www.transylvanian-numismatics.com/